- prajina
- प्रजिन
Indonesian dictionary. 2014.
prajina
Look at other dictionaries:
prăjină — PRĂJÍNĂ, prăjini, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susţine ceva. ♢ expr. A nu i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paşte (pe cineva) cu prăjina = a… … Dicționar Român
prãjínã — s. f., g. d. art. prãjínii; pl. prãjíni … Romanian orthography
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
perş — PERŞ, perşuri, s.n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălţime. ♦ p.ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche. Trimis de cata, 22.03.2004. Sursa: DEX 98 perş s. n., pl. pérşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
prăştină — PRĂŞTÍNĂ1, prăştini, s.f. (reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; boştină. – Din bg. praština. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRĂŞTÍNĂ2, prăştini, s.f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦… … Dicționar Român
coporâie — COPORẤIE, coporâi, s.f. (reg.) Coada coasei. [pr.: râ ie] – Din magh. kaparó. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 COPORÂIE s. v. coadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime coporâie s. f … Dicționar Român
gafă — GÁFĂ, gafe, s.f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcaţii, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, şi de care se prinde sarcina. 3. Gest,… … Dicționar Român
ceatlău — CEATLẮU, ceatlaie, s.n. (reg.) Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruţei spre a înhăma încă un cal. ♦ Băţ gros; bâtă, ciomag. [var.:… … Dicționar Român
ghionder — GHIONDÉR, ghiondere, s.n. Prăjină care serveşte pentru a pune în mişcare o ambarcaţie mică, împingând cu ea în fundul apelor puţin adânci, sau cu care se mână peştele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peştelui etc. –… … Dicționar Român
prepeleac — PREPELEÁC, prepeleci, s.m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ♢ expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustăţile în prepeleac … Dicționar Român
